Era odată, într-un orăşel oriental, un mare luptător de arte marţiale. Cunoştea sute de tehnici de lupte şi era practic invincibil. Tehnica lui era relativ simplă. Îşi lăsa adversarii să facă ei primele mişcări, astfel le vedea imediat punctele slabe în apărare şi îi învingea fără probleme. Într-o zi a aflat că era în trecere prin oraş un alt mare luptător, care se spunea că nu cunoscuse până atunci înfrângerea. Intrigat şi plin de orgoliu, l-a provocat la luptă. Luptatorul străin a acceptat. În ziua confruntării, erau foarte mulţi oameni adunaţi, curioşi să vadă în cât timp va fi învins străinul. După ce s-au salutat, luptătorul neînvins în sute de lupte, a aşteptat ca străinul să facă primele mişcări. Dar acesta statea nemişcat, calm, impasibil. Şi-a dat seama că dacă nu îl va vedea în atac, nu va afla care sunt punctele lui slabe şi nu îl va putea învinge, aşa că s-a hotărât să îl provoace prin orice metodă. A început să îl jignească, să îl insulte cu vorbe dure, apoi să îl înjure. Luptătorul străin stătea, însă, impasibil, liniştit şi nu spunea nimic. După jumatate de ora, timp în care a încercat din răsputeri să obţină o reacţie din partea lui, luptătorul până atunci invincibil, s-a declarat învins.
S-a apropiat de luptătorul străin şi l-a întrebat: - Cum se face că ai stat atât de calm, cu toate că te-am insultat atât de grav? Zâmbind uşor, acesta a răspuns: - Dacă cineva îţi face un cadou şi nu îl primeşti, atunci la cine rămâne cadoul?
