M-am referit la cei de lângă mine în permanenţă, nu ştiam că oglinda mă priveşte dintr-un unghi trucat, pentru a mă duce în eroarea ironică a unei persoane care nu se recunoaşte. Am dorit să văd lumea, dar ea nu se raportează la mine... valoarea mea, nu e egală cu unitatea unei lumi negre, subpământene. Căzând de atâtea ori, mă voi ridica dând răgaz unei întâmplări viitoare să se manifeste în v i a ţ a mea...
