Căutăm visele, să nălucim speranţa.
Intrăm înspăimântaţi de dor, în foişor... suflul călător ne lasă un gol.
Rămâne clipa, privind spre apus ce alţii îngână fără fărâmă de glas, eu strig şi mă tulbur, voinţa să o înalţ, spre cerul albastru fără pic de zaţ.
Intrăm pe şoptite, e doar un pas, cuget la ea, la ce a mai rămas. Îndrept capul şi tac... ce dulce şi tandru mă ţii fără leac, inima plânge cerând ajutor, dar cine aude? I-am pus un zăvor.
