Îţi înalţă inima, culegând stelele-
Te doboară, lăudând codrii
Fumegând câmpiile
Nu vom şti unde; ocolind gările
Vestea ierbii, pudoarea cărnii
Doar trăgând sforile, vom găsi comorile
Gustând ocările, primind dojenelile
Sorbind fără lacrimi, înălbind grijile
Parcurgând viile, se aud viorile
Cântec dulce înglobând, mişună păsările
Ciripesc furnicile, să-nteleagă muncile
Ocolind mările, se aud zările
Se cutremură corzile, unei voci şubrede
Inima frântă, cerc negolit, te văd... printre ramuri ai înmurmurit
Golim şi paharul unui dulce sărut
Limpede curge, nu vrea să-l ajung
Aşteaptă tăcerea, răcoarea îl cuprinde
Cerul îşi deschide veşmintele şubrede...
