Oare cât poate fi de mică lumea? La cât se poate reduce pentru a ajunge a nu mai simţi nimic? Vom avea nevoie de o lupa pentru a ne observa unii pe alţii... suntem existenţa unei particule infime, a unei lumi inexistente... şi vrem să fim bagaţi în seamă?
Nu mai există speranţă decât acolo unde sămânţa încă nu a încolţit... Să aşteptăm să vedem ce se întâmplă? E unica scăpare... aşteptarea...
