Fotografii ţinute cu grijă, una lângă alta la piept, ca să nu te uit... atât a mai rămas după o viaţă... imaginea unei fiinţe atât de dragi! Fotografiile vorbesc una alteia, dar atât de încet că ecoul se pierde în depărtare pe veci... Vă iubesc!
Atât de puţin putem exprima prin cuvinte…
Suntem ca o picătura ce cade fără încetare pe drumul vieţii până când se va evapora. Să încercăm să facem ca paşii noştri să nu fie şterşi, să lăsăm o urmă a existenţei noastre. Oare drumul nostru, va duce undeva?