Întrebări fără răspuns ne opresc paşii către visul incert şi şters. Ar fi şi normal să fie aşa... imaginile vin şi pleacă, fără o concretizare a pasului făcut spre libertate. Alarma târzie, miloasă, ne trezeşte din somnul ce ne-a furat cel mai preţios timp. Disperarea se instalează, dorind să realizăm că speranţa ne alimentează cu ultima suflare, pentru a prinde de mâna ce a mai rămas din noi...
Cărarea visului nostru se apleacă spre prăpastia unei lumi aflate în suspensie, necomunicând adevărul propriei ei forme... Vom pleca în căutare lui?
