Libertatea visului doarme liniştită într-o floare, cedând în faţa unei mâini de fier, limitându-i şi ultima fisură a speranţei de mâine...
Impresia limpede a valului de mătase, mă va însoţi şubredă pe lângă mii de trecători inspiraţi din căderea liberă a sunetului auzit în depărtare... Va rezista oare controverselor?
Îl va nimici, îl va transforma în ultima rază de soare, care încă mai încălzeşte sufletul morţii aburinde...
Tristeţea plânge şi ea, crezând că nu se face văzută prin ochii plânsetului tău...
Vom cânta florilor, aşa vom primi un gram pierdut din polenul unei iubiri de miere...
