Sfâşietor de dulce a păşit printre spinii unui vis, plecat prea devreme şi dinadins. Preţuim faima, orgoliul uitând că ultima clipă nu pleacă spre altă fărâmă de veac...
Spunem cuvinte care dor, fără niciun ocol, îndemnaţi de un dor fremătător din sufletul atât de gol...
Credeam că amorţeala cuvintelor fulgeră orgoliul şi lasă trupul dezgolit, în văzul tuturor...?
