Când vântul îţi va reduce intensitatea, voi putea zbura pe aripile lui, pentru a sădi cel mai roditor vis de unde se va naşte o speranţă... o licărire văzută pe ascuns, pentru a nu-i opri evoluţia.
Atât de puţin putem exprima prin cuvinte…
Suntem ca o picătura ce cade fără încetare pe drumul vieţii până când se va evapora. Să încercăm să facem ca paşii noştri să nu fie şterşi, să lăsăm o urmă a existenţei noastre. Oare drumul nostru, va duce undeva?