Atingând marea, te scufunzi în profunda ei tristeţe, strânsă într-un val călător ce poartă pe umerii goi greutatea unui suflet pedepsit de visul unui trecător muritor.
Zilele au umplut de plăcere aşteptarea unui prizonier al naturii, sensul găsindu-l în locurile ascunse ale propriei fiinţe.
Va căuta... dar va găsi fericirea?
Fără a putea atinge dorita şi nemuritoarea stea, nu o va înlătura... îi va lumina calea.
