vineri, 17 iunie 2011

Doze de cristal


Te gândeşti că va apărea ea...
O voce te roagă să stai, totul strigă! Atît de încet, încât fumul sunetului gol va licări printre două flăcări căzute departe de pânza unei aripi... Ultima scăpare caldă, transmite emoţia unei imagini pierdute, dar nu uitate. Să nu vezi... poate fi soluţia unei vieţi lipsite de culoare, dar plină de ceea ce culoarea nu poate reda. Citesc in ochii tăi, dar nu văd, pentru a putea reda lumina ciobului de cristal.