O mână nu poate crea universul unei veşnice puteri, dar două se roagă să fie auzite de îngerii nopţii ce veghează tăcuţi lângă tine. Simţi o mireasmă, o minune venită din deschizătura cerului albastru, un zâmbet domenşte peste străzile, unde doar vii îngână la sfatul domnesc.
- Ascultă şi taci, nu ai tu cuvinte să poţi lor transmite dorinţa marilor paşi. Doar eu, păzitorul şi apărătorul ştiu să îndrept pe cel nevoiaş.
- Nu caut dreptate, nici mângâiere, ci voia lui sfântă să-şi facă lăcaş, în sufletul meu gol de atâta tristeţe şi fără scăpare, să-i cruţe greşiţii lui paşi.
Simt împlinire uitându-mă spre ceruri fără grai, împletesc cunună spre iertare şi rugăciune.
