Plecând capul găsesc inutilă deshidratarea schiţei zâmbetului sufletului meu... Atât de rece, compactă şi densă este frământarea ce zace lângă muşuroiul împietrit al unei vieţi măsurate cu picătura ceasului de lemn. Doar atât a rămas din seva curcubeului argintat... vezi ceva? Nu, e doar reîntoarcerea clipei visate...
