Cred că în spatele acestei crize se găseşte o oportunitate...
Speranţa moare ultima... :)
marți, 20 aprilie 2010
duminică, 18 aprilie 2010
Orizonturi
Speranţă, rouă albastră, nu mi-am imaginat că arderea lacrimei care coboară fără să simt va putea duce la imaginarea şi apoi la ivirea lumii întregi. Reîntoarcerea la urletul lupilor nu se va întâlni cu dulceaţa plecării târzii.
Chiar tu
Doar un gând a unei plăceri apuse...
Timpul trece fară să se uite pentru o secundă înapoi, ne strânge atât de tare pentru a ne aminti că uneori trebuie să tragem adânc aer în piept şi să simtim un ragaz măcar pentru clipele trecute, dacă nu pentru cele ce vor veni. O mică pauză va face mai mult decât o clipă de eternitate. Ce sens are să colinzi o lume pe care nu o cunosti, cu o persoana pe care nu o cunosti...? şi acea persoană să fii chiar tu...
Timpul trece fară să se uite pentru o secundă înapoi, ne strânge atât de tare pentru a ne aminti că uneori trebuie să tragem adânc aer în piept şi să simtim un ragaz măcar pentru clipele trecute, dacă nu pentru cele ce vor veni. O mică pauză va face mai mult decât o clipă de eternitate. Ce sens are să colinzi o lume pe care nu o cunosti, cu o persoana pe care nu o cunosti...? şi acea persoană să fii chiar tu...
sâmbătă, 17 aprilie 2010
Întrebare
Mă întrebam care este sensul acestui blog. Nu cred că sunt atât de responsabilă încât să am grijă de "el", chiar dacă mintea este ca un furnicar de gânduri. Nu am totdeauna dispoziţia de a scrie, sunt un pic egoistă?
Uneori lumea de afară nu se potriveşte cu cea din interiorul nostru şi prin scris ajungem să deteriorăm ce e mai frumos şi valoros din noi cu speranţa de a ne face plăcuţi... Acestea sunt persoanele lipsite de încredere, persoane care cred cu adevărat că nu valorează nimic şi au nevoie de o mască pentru a păşi pe partea cealaltă a cortinei.
Uneori îmi place să-mi răscolesc amintirile, să recitesc cărţi pe care le-am citit cu mult timp în urmă şi îmi dau seama că sunt într-o continua schimbare, părerile şi interpretările de acum sunt diferite de cele de atunci. Eram o persoana naivă, credeam că pot face orice, ştiam ca mereu există o şansă. Eram atât de mică încât zidul care mă înconjura părea că mă va feri de toţi şi de toate.
Să revin la întrebarea iniţială... cred că e o pierdere de timp, dar încercarea de a viziona ceva interesant la televizor, a eşuat...
Dar activitatea noastră s-ar reduce doar la internet şi televizor?
Haideţi să încercăm să ne eliberăm de lumea virtuală şi să gustăm din bucuriile unei primăveri atât de frumoase! :)
Uneori lumea de afară nu se potriveşte cu cea din interiorul nostru şi prin scris ajungem să deteriorăm ce e mai frumos şi valoros din noi cu speranţa de a ne face plăcuţi... Acestea sunt persoanele lipsite de încredere, persoane care cred cu adevărat că nu valorează nimic şi au nevoie de o mască pentru a păşi pe partea cealaltă a cortinei.
Uneori îmi place să-mi răscolesc amintirile, să recitesc cărţi pe care le-am citit cu mult timp în urmă şi îmi dau seama că sunt într-o continua schimbare, părerile şi interpretările de acum sunt diferite de cele de atunci. Eram o persoana naivă, credeam că pot face orice, ştiam ca mereu există o şansă. Eram atât de mică încât zidul care mă înconjura părea că mă va feri de toţi şi de toate.
Să revin la întrebarea iniţială... cred că e o pierdere de timp, dar încercarea de a viziona ceva interesant la televizor, a eşuat...
Dar activitatea noastră s-ar reduce doar la internet şi televizor?
Haideţi să încercăm să ne eliberăm de lumea virtuală şi să gustăm din bucuriile unei primăveri atât de frumoase! :)
vineri, 16 aprilie 2010
Suflet de copil
E primăvară. O adiere de vânt caldă scaldă natura care prinde viaţă… fericirea însoţeşte gândul blând al primăverii şi îl face să fie şi mai prezent. E cald şi bine, acolo unde ma aflu, dar simt că spaţiul devine din ce în ce mai strâmt şi mă forţează să-l părăsesc, să-l las pentru totdeauna. Contopirea aşteptării cu dorinţa mamei de a mă strânge în braţe îmi dă forţa să paşesc în acest necunoscut…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
