Paşii unui întreg

Meditând, a înţeles... cheia stă în puterea de a încerca şi de a avea curaj.

Eşti constrans să fii liber, să simţi respiraţia vie a vântului prizonier. Dacă te eliberezi, gratiile vor fi a celor ce te privesc.

Gândul ce uneori îţi stârnea dorinţa de a fi liber, te-a ferecat, crestându-ţi încheieturile. Îţi pierzi orizontul, dezechilibrând legea impregnată pe pământul ieri arat, astăzi astfaltat.

Nu poţi şterge o identitate acoperând-o, reducând-o la tăcere pentru a opri liniştit căutarea.

Clădim ziduri, vrem să fim în pas cu moda, dar uitam de suflet.

Putem îmbrăca sufletul pentru a nu simţi frigul unei vieţi atât de materiale şi reci, putem ridica ziduri măreţe pentru a ne feri de duşmanul superficialităţii, căutăm pacea interioară prin rugăciunile către Dumnezeu...

Căutările continuă...

"Religia însăşi ne învaţă că Idealul către Care năzuim cu toţii, s-a jertit pe Sine înşuşi pentru omenire. Cine ar îndrăzni să tăgăduiasca această învăţătură? Dacă am înţeles postura în care putem înfăptui maximum pentru EL nu vom fi niciodata copleşiţi de greutatea poverilor, deoarece acestea nu sunt decât sacrificii făcute pentru binele tuturor"

—Karl Heinrich Marx, Gândurile unui tânăr la alegerea carierei sale

Pasternak Boris

"Quando non riesci a leggere nell'anima di qualcuno, cerca di andare via e poi ritorna."

A fost... dar va rămâne!

Uneori ne dedicăm scrisului. Rămâne numai cuvântul transformat într-o clipă de visare şi un singur sens. Vom putea citi, contemplând la ceea ce a fost pentru o secundă.

Pluralul cuprinde ultima fiinţă rămasă la plecarea ta.

Cutreierând amintiri, rămân doar întrebari. Cine va mai căuta răspunsuri? Rădăcinile ce nu-şi găsesc seva, au baut doar lacrimi.

Respir flăcările unei iubiri stinse.

Mă ridic, cad... şi iar mă voi ridica. Curaj!