Imobilitate...

Avem inspiraţia divina a unei seri minunate, dar totuşi nu facem nimic... Ne stingem în lupta unei griji scrise doar pe hârtie, nici măcar strigatul voinţei nu o mai poate face să dispară.
Pregătirea adevarului atât de crud ne lasă fără suflare, nu avem instrumente inventate şi comparate cu dorinţa unui pretenţii reale... furate. Este unicitatea aşteptării, este sau va fi un eşec?
Stai nemişcat să te ajungi din urmă, întoarce-te pentru o clipă şi ascultă picătura sudorii căzută, inima tuturor întrebărilor, energia vie al ceasului fricii ascunse.
Trăieşte cu un motiv şi dă sens dulcii adieri a vântului ce arde doar pentru TINE în focul mocnit al speranţei atât de prezente.

Tăcere...

Off... sunete gingaşe ale acestei zile!... ne trezesc din gândurile cele mai profunde care nu sunt în contact cu noi.
Perioada nefastă a ideilor răspândite pe alte meleaguri, ne vor îndruma spre fotografia viselor noastre. Viitorul repetat al expoziţiei sprijinite de sufletul neştiut şi plâns, vor putea să ne consoleze într-un dans nevăzut...

Încotro?

Se îndreaptă cu paşi repezi spre aflarea finalităţii unui numar al cifrei... cine? O relaţie,un proiect,un an... viaţa!
Dorinţele vieţii noastre se pierd, fară să ştim ultima cifră. Au numerele importanţă când lungimea zilelor e calculată cu disperarea zilei următoare? Ne conectăm la o regulă blocată prin inactivitatea unei sere a zilelor optimiste...

Existenţă sau poate nu...

Oare cât poate fi de mică lumea? La cât se poate reduce pentru a ajunge a nu mai simţi nimic? Vom avea nevoie de o lupa pentru a ne observa unii pe alţii... suntem existenţa unei particule infime, a unei lumi inexistente... şi vrem să fim bagaţi în seamă?
Nu mai există speranţă decât acolo unde sămânţa încă nu a încolţit... Să aşteptăm să vedem ce se întâmplă? E unica scăpare... aşteptarea...

Până unde...?

20. Apoi a făcut Noe un jertfelnic Domnului; şi a luat din animalele cele curate şi din toate păsările cele curate şi le-a adus ardere de tot pe jertfelnic.
21. Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasmă bună şi a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: "Am socotit să nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinereţile lui şi nu voi mai pierde toate vietăţile, cum am făcut. Facerea (Geneza), capitolul 8

"Şi eutanasierea animalelor va fi permisă, aceasta urmând a avea loc în două faze.

Într-o primă fază, câinii strânşi de pe domeniul public vor fi consultaţi şi examinaţi, vor fi recuperate exemplarele clinic sănătoase şi neagresive, iar câinii fără stăpân, care sunt grav bolnavi incurabili şi irecurabili, şi câinii agresivi vor fi eutanasiaţi cu respectarea prevederilor legislaţiei sanitare veterinare în vigoare.

“În situaţia în care cei din adăposturile administraţiei publice locale rămaşi după examinarea medicului veterinar sănătoşi şi neagresivi nu sunt adoptaţi într-o perioadă de şapte zile este permisă eutanasierea şi a acestor animale”, a spus Atănăsoaei."

Cine se crede acest "Domn" Atănăsoaie?

Oare ne putem permite să decidem soarta unor biete animale?