Sedimentare...

Zidurile gri nu încetează să-şi exteriorizeze puterea, având o atitudine ameninţătoare cu cei ce au fost, tratând cu indiferenţă pe cei ce sunt şi vor fi... ocrotind şi pe cei ce nu merită. Vor fi iscodite de respirul unei lumi avide şi reci, dar vor riposta din adâncul unui vifor al minţii, navigând în deşertul unei perspective nevăzute... necunoscute.
Ultima grimasă va umple liniştită, depărtările ecoului sorţii...

Pierdere... regăsire...

Atingând marea... te scufunzi cu ardoare în profunda ei tristeţe strânsă într-un val migrator, ce poartă pe umeri greutatea unui suflet chinuit de visul unui pieritor...
Zilele umplu de plăcere aşteptarea unui prizonier al naturii, sensul găsindu-l în locurile ascunse ale propriei fiinţe.
Va căuta... dar oare va găsi fericirea?

Darul unei zile...

Hotarele încercarilor oamenilor de a crea, va mărgini credinţa unei singure schimbări începute pentru a sfârşi lângă tine.
Vom mulţumi adorabilei forme, un dar şocant al unui oraş pedepsit de cântecul firesc al emoţiei păstrate lângă sentimentul ce nu va muri curând...
Firescul va fi înţeles şi privit cu pasiune eterna, ca jocul victimelor pierdute pe cărarea ce te va purta lânga produsul aşteptărilor, tipărite în profunditatea vagă a sensurilor încrezătoare.
Ne vom regăsi sub lumina difuză a unei iubiri, aşteptând să vii...