2011

Speranţa renaşte din clipele frumoase care ne însoţesc pas cu pas. A trecut un an ce a îngrădit florile sufletului meu... dar au rămas rădăcinile. Mireasma preîntâmpină mărginirea simţurilor, oferind întregime deplină la sfârşitul unui alt an...
Adio, 2011!

Răcoarea inimii

Iubirea, înţelegeţi iubirea... simţiţi-i aroma ce schimbă gustul amar al singurătăţii palpabile, uşor sesizabile ce aduce la viaţă primejdii, încurajeză părăsirea unui spaţiu închis pentru a provoca sentimente. Redam prin gesturi, ce inima ne îndeamnă... convertim o valoare în altă valoare, păşim spre cercurile polare căutând puncte comune.
Focul viu ne îndrumă spre tărâmul sferic al inimilor albastre.

Amintiri

Linişte împietrită... ajungi până la inima unei tainice seri.

Colindând vase, doar atât îţi cer: lasă-mi văpaia unui dulce sărut, uneltirile unei vulcanic sătuc, unde doar vântul înţelege chemarea unei suspir auzit, pentru a fi născocit.

Brodez cu ştiinţa unei dăruite răbdări, nu chem ajutor de la nimeni, caut şi acum năluciri fugare, ce s-au ascuns fără urmă... şirete se închid fără zăvor, pentru a nu bănui, nici măcar o umbră.

Voi picta în cuvinte ce văd, ce simt, ce aud, ce miros... Există pensula cuvântului, văzută de cei ce masoară lungimea privirii mai mult.
Se desprind de fantasmă, în dans militar... dorul de casa îl simt, cei ce doar cad. Mirosul pătrunde fără să-ntrebe "pe unde?" că doar n-aude. Te trimite să revezi amintiri, sunete, te poate face să crezi ca să te vezi în oglinda prefacută a unei livezi...

Latura nevăzută

O mână nu poate crea universul unei veşnice puteri, dar două se roagă să fie auzite de îngerii nopţii ce veghează tăcuţi lângă tine. Simţi o mireasmă, o minune venită din deschizătura cerului albastru, un zâmbet domenşte peste străzile, unde doar vii îngână la sfatul domnesc.

- Ascultă şi taci, nu ai tu cuvinte să poţi lor transmite dorinţa marilor paşi. Doar eu, păzitorul şi apărătorul ştiu să îndrept pe cel nevoiaş.

- Nu caut dreptate, nici mângâiere, ci voia lui sfântă să-şi facă lăcaş, în sufletul meu gol de atâta tristeţe şi fără scăpare, să-i cruţe greşiţii lui paşi.

Simt împlinire uitându-mă spre ceruri fără grai, împletesc cunună spre iertare şi rugăciune.

Doar ele trei...

Începi glorios să visezi la o viaţă, ce promite momente pierdute printre ramurile copacilor, primăvara. Dar frigul a golit până la ultima crenguţă, lăsând loc zăpezii să-şi facă culcuş. Albul lasă frigul să se strecoare în cel mai călduros loc, blocat de gheaţa ţurţurilor unei resemnate ierni, oferind posibilitatea de a dărui, pentru a putea primi vise decolorate de umbrele izolate, într-un frumos anotimp, vara...

Şoapte neauzite ... /"Cuvinte nespuse"

Spune-mi lucruri lipsite de raţiune, lipsite de licărirea unei infime verticalităţi;
Spune-mi poveşti în care înfrântul învinge starea unei inimi împietrite ;
Spune-mi unde se ascunde vergeaua de fier ce suspendă răspunsul întrebării descusute;
Spune-mi că se aud încercările de descătuşare ale sufletului cu aripi frânte;
Spune-mi că tăcerea ascunde cuvintele amorţite, că nu merită să fie învinuită;
Spune-mi că dorul practică sensul unei existenţe independente, pline de speranţă;
Spune-mi că magia unei iubiri încetează, lăsând să se vadă ce ascunde valul castităţii;
Spune-mi că există un mâine...
Spune-mi că ce-mi vei spune, va spune ce alţii n-au spus.

Spune-mi şoptit că am greşit, cerându-ţi să-mi spui ce alţii n-au spus până la apus.

(Pictura a fost realizată de Dorina Costras http://www.picturi.com/pictura-4698.html )

Due

Quando saremo due saremo veglia e sonno
affonderemo nella stessa polpa
come il dente di latte e il suo secondo,
saremo due come sono le acque, le dolci e le salate,
come i cieli, del giorno e della notte,
due come sono i piedi, gli occhi, i reni,
come i tempi del battito
i colpi del respiro.
Quando saremo due non avremo metà
saremo un due che non si può dividere con niente.
Quando saremo due, nessuno sarà uno,
uno sarà l’uguale di nessuno
e l’unità consisterà nel due.
Quando saremo due
cambierà nome pure l’universo
diventerà diverso.

Erri de Luca- Due

Paşii unui întreg

Meditând, a înţeles... cheia stă în puterea de a încerca şi de a avea curaj.

Eşti constrans să fii liber, să simţi respiraţia vie a vântului prizonier. Dacă te eliberezi, gratiile vor fi a celor ce te privesc.

Gândul ce uneori îţi stârnea dorinţa de a fi liber, te-a ferecat, crestându-ţi încheieturile. Îţi pierzi orizontul, dezechilibrând legea impregnată pe pământul ieri arat, astăzi astfaltat.

Nu poţi şterge o identitate acoperând-o, reducând-o la tăcere pentru a opri liniştit căutarea.

Clădim ziduri, vrem să fim în pas cu moda, dar uitam de suflet.

Putem îmbrăca sufletul pentru a nu simţi frigul unei vieţi atât de materiale şi reci, putem ridica ziduri măreţe pentru a ne feri de duşmanul superficialităţii, căutăm pacea interioară prin rugăciunile către Dumnezeu...

Căutările continuă...

"Religia însăşi ne învaţă că Idealul către Care năzuim cu toţii, s-a jertit pe Sine înşuşi pentru omenire. Cine ar îndrăzni să tăgăduiasca această învăţătură? Dacă am înţeles postura în care putem înfăptui maximum pentru EL nu vom fi niciodata copleşiţi de greutatea poverilor, deoarece acestea nu sunt decât sacrificii făcute pentru binele tuturor"

—Karl Heinrich Marx, Gândurile unui tânăr la alegerea carierei sale

Pasternak Boris

"Quando non riesci a leggere nell'anima di qualcuno, cerca di andare via e poi ritorna."

A fost... dar va rămâne!

Uneori ne dedicăm scrisului. Rămâne numai cuvântul transformat într-o clipă de visare şi un singur sens. Vom putea citi, contemplând la ceea ce a fost pentru o secundă.

Pluralul cuprinde ultima fiinţă rămasă la plecarea ta.

Cutreierând amintiri, rămân doar întrebari. Cine va mai căuta răspunsuri? Rădăcinile ce nu-şi găsesc seva, au baut doar lacrimi.

Respir flăcările unei iubiri stinse.

Mă ridic, cad... şi iar mă voi ridica. Curaj!

Pigment colorat

Oamenii trec, cu gândul că într-o zi vor putea fi în altă viaţă. Vor cânta, vor transmite cuvinte, dar fără a ajunge la inima unei mici părţi din dragostea simţită pentru un anotimp...
Vei reuşi, dar speranţa nu va avea conţinut. Faţada de gheaţă te va demasca, arătându-şi colţii ce vor devora resturile din puritatea vie a unei stele căzute, aşteptând să fie ridicată din splendoarea unui peisaj transpus pe hârtie...
Un pictor te va chema!

Destinul te va urma

O uşă îţi va oferi oportunitatea de a deschide altele. Nu ştim ce se află în spatele unei necunoscute, dar ştim să-i recunoaştem forma dezarmată în faţa unui mic detaliu. Împotriva vântului nu putem combate decât cu greutatea unei neimaginabile voinţe. Urmează o lovitură îndrăzneaţă, dată cu forţa unui puls în extremă condiţie de tensiune ce poate să imprime iniţialele unui rău provocat în mod artistic. Brutalitatea unei alegeri greşite, va lăsa o urmă marcată de zborul liber al unui suflet ce caută hrană... oferită fără a cere o minimă cantitate de existenţă.
Te va învăţa să urmezi un natural mers, cu aripi doar pe un vers, escaladând cu ochi ageri pe culmi umbrite, deloc însorite.
Destinul... respirând, îl vei descifra!

Ajunge o secundă... Unde?

Te simţi mizer şi fără o povaţă, te simţi un dar, dar, fără a putea spune un măcar...
însemni ceva pentru prima oară, dar mai apoi eşti alungat, lăsat să moară... fără măcar să-i doară.
Sunt seri când crezi că totul se rezumă la glume descrise de zâmbete incerte, schiţate cu avariţie peste dinţii tăioşi, mascaţi cu milă.
Eşti depăşit de valul unei vieţi!

"Mă prefac că nu aud, e imposibil să nu se facă văzut..."

Un vuiet se aude în depărtare... creşte şi te surzeşte, redându-ţi linistea unei piedici, ce nu te lasă să te ridici.

"Revino-ţi, nu te lăsa pradă vorbelor ce te strâng, pentru a te transforma în fărâme..."

Un strop te desparte, se face pierdut într-un respir lung, pentru a te sufoca... te lăsa fără respir.

"Povara e grea, dar vei rezista!"

Sacrificiul tău...

Dăruim şi aşteptăm să ni se ofere.
Literele nasc cuvinte, dar ele mor pentru a căuta lumina caldă a nopţii târzii. Se vor oferi să ne ajute, dar aripile ce le înalţă, le-a purtat inevitabilul... s-au stins cu speranţa că într-o zi se va face lumina.
Citim printre rânduri şi golim sensul ultimului gând, vor răsări altele, altele... dar nu alungând si ce-a mai rămas.

"L’amore è costruire e costruire è sapere e potere rinunciare alla perfezione."

Doze de cristal

Te gândeşti că va apărea ea...
O voce te roagă să stai, totul strigă! Atît de încet, încât fumul sunetului gol va licări printre două flăcări căzute departe de pânza unei aripi... Ultima scăpare caldă, transmite emoţia unei imagini pierdute, dar nu uitate. Să nu vezi... poate fi soluţia unei vieţi lipsite de culoare, dar plină de ceea ce culoarea nu poate reda. Citesc in ochii tăi, dar nu văd, pentru a putea reda lumina ciobului de cristal.

Întreabă-mă

Fug de viaţă şi viaţa fuge de mine!
Ne vom întâlni vreodată să ne privim faţă în faţă şi să ne spunem una alteia ce căutăm, ce simţim, ce stradă alegem...? Atunci vom şti că nu e uşor să fim singuri, atât de singuri încât nu stim dacă aparţinem cuiva.
Viaţa va fi atunci lângă mine, poate nu va evita să întrebe dacă are nevoie de răspunsul pe care îl căuta.

Dreapta stângăcie

Pedalând cu forţă şi de dor, va ajunge un înger călător.
Doar el ştie visul unui cântec grăitor. Vor trece peste noi si anii... amintirea unei iubiri stângace va reuşi să ajute inima dreaptă pierdută... fără o forma definită.
Vei pierde gândul, departe te pândeşte glasul... dar ochiul nu aude, ca să vadă...
Zăreşte, taci, ascultă şi slujeşte... Pe cine?
Pe ea... viaţa plină de poveste.

Prizoniera unui vis de vara...

Se nasc, privesc şi se-nfioară
Nu ştiu de vor zbura sau vor să moară
Privesc cu teamă pentru prima oară
E el... fiorul emoţiei de primavară!

Vântul o face să tresară,
Când printre ramuri o înfăşoară
Cu-n gest grăbit, misterios o înalţă
Purtandu-i aripi pe un fir de aţă.

Felicità

L'infelicità è l'incapacità di ammettere il bene che ci circonda tutti i giorni della nostra vita per ignoranza del bene stesso. Tanti momenti belli sfuggono alla nostra mente e ciò, dà come risultato un quandro felice in una cornice triste...
Copriamo di sabbia momenti legati da una stessa lingua, di un patrimonio comune... quello della gioia, infuocata da una fiamma che si chiama felicità.
Da un terreno coltivato con momenti felici si può acquistare emozione, sensibilità, intensi momenti di amicizia, amore attacamento... non dobbiamo soffocare, far morire tutto immergendoli nella acqua del pessimismo, della infelicità.
La conoscenza con la felicità si fa praticando le cose che ti porta allegria, o vedendo gli altri felici... così inizia la conoscenza del nuovo mondo, della vita felice che è fondamentale, ciò, una cosa che non può non essere.
L'infelicità non deve essere pensata, deve essere come una sostanza volatile, ma anche essa profumata, perchè non può essistere, non può essere distinta la felicità senza l'infelicità. Sono quasi identiche, unite da un stato che le sovrappone, che facilità uno scambio come se fossero affamate una dell'altra.

"Fino all'ultimo resteranno in noi zone di incredulità la cui scoperta a volte ci sorprede."- Roger Schutz
"Il grande coraggio lo si ottiene con un continuo ricominciare. Infatti coraggio è aver paura, ma andare avanti lo stesso. "- René Bazin
"Pensa a chi ti ha fatto del male come ad un medico inviato a te da Cristo." - Abba Zosima
"Parla molto chi ha poco da dire." - Vittorio Messori
"E' meglio vincersi nella lingua che digiunare a pane ed acqua." - San Giovanni Crisostomo

"Il mondo ha dimenticato – nel suo agitarsi tra destra e sinistra - che esiste un Alto e un Basso." - Franz Werfel
"Io non sono mai così poco solo come quando sono solo." - Sant' Ambrogio

"Dobbiamo essere noi il cambiamento che vogliamo vedere nel mondo. " - Eugene Harvey
"Non c’è memoria senza amore. - Vladimir Ghika
"E' più facile perdonare un nemico che un amico." - William Blake
"I doni di Dio fanno impallidire i migliori sogni dell'uomo." - Elizabeth Barrett Browning
"A che serve tanta scienza se non sai più perché vivi?"
"Per compiere il "riconoscimento" del Cristo risorto non basta essere stati con lui per qualche anno lungo le strade palestinesi, aver mangiato con lui, averlo ascoltato mentre parlava nelle piazze. E' necessario avere un "canale" di conoscenza e di comprensione superiore."-Gianfranco Ravasi I vangeli del Dio risorto
"Un'ora di pazienza vale più di molti giorni di digiuno. - San Giovanni Maria Vianney Pensieri. Il curato d'Ars San Giovanni Maria Vianney
"Prima di essere una speranza per il futuro, la vita eterna è un impegno per il presente."- Henri De Lubac
"La gente pensa troppo a ciò che deve fare e troppo poco a quel che deve essere." - Meister Eckhart
"La peggiore disgrazia che possa capitare a un uomo è essere soddisfatto di sè." - Georges Bernanos
"Un cuore è una ricchezza che non si vende e non si compra, ma si regala. "- Gustave Flaubert
"Il contrario di un popolo cristiano è un popolo triste." - Georges Bernanos
"Tutto il nostro sapere ci porta più vicini alla nostra ignoranza."- Thomas S. Eliot
"Vivi come se dovessi morire domani. Impara come se dovessi vivere per sempre." - Gandhi
"Ho imparato attraverso amare esperienze una lezione suprema: a preservare la mia rabbia; e come il calore che non si disperde si converte in energia, così la nostra rabbia dominata può trasformarsi in una forza capace di muovere il mondo." - Gandhi
"Se Dio è amore, non può essere un solitario: Dio è comunità, Dio è famiglia." - Anonimo
"Il cammino non è mai lungo se si ama la persona che si va a trovare . - Anonimo
"E' meglio essere cristiano senza dirlo che proclamarlo senza esserlo." - Sant'Ignazio Di Antiochia
"Ci vuole tutta una vita per capire che non è necessario capire tutto. " - Anonimo
"Volete essere felici per un attimo? Vendicatevi. Volete esserlo per sempre? Perdonate."- Henri Dominique Lacordaire
"Fratelli, interrogate il vostro cuore, analizzate il vostro intimo, vedete quanto amore si trova in voi, e accrescetelo… Cos’è più prezioso dell’amore? Secondo voi qual è il suo prezzo e come stabilirlo? Il denaro e i beni che possiedi costituiscono il valore del tuo patrimonio. L’amore che hai dentro di te costituisce il valore della tua stessa vita. " - Sant' Agostino Sermone 34,7
La gioia vera è Dio, perché solo lui è infinito e il cuore umano è sintonizzato sull’Infinito.- Anonimo
"Il pentimento di una peccatrice può arrivare ad essere più puro della santa ignoranza di una vergine. "- Vladimir Ghika
"Non è vescovo chi ama essere capo senza essere utile."- Agostino d'Ippona
"Guardati, figlio, se vuoi vincere l'errore: quando non sai, non credere di sapere, ma per sapere impara a sapere che non sai." - Agostino d'Ippona
"Finché non avremo sradicato la violenza nella nostra civiltà, Cristo non sarà ancora nato… La non-violenza è la forza più grande di cui dispone l’umanità. Il mondo è stanco di odio. L’odio può essere vinto solo dall’amore. Opponendo odio a odio, non si fa che aumentarne l’esistenza e la profondità… La bomba atomica? L’affronterei con una preghiera. " - Gandhi
"Scegli ora ciò che vorresti aver scelto in punto di morte." - Sant' Ignazio di Loyola
"Tutto appartiene a Dio. Nulla, assolutamente nulla in questo mondo è nostro. E allora perché avere paura? Di che avere paura?"- Gandhi

Te zăresc, dar nu te văd

Atingând marea, te scufunzi în profunda ei tristeţe, strânsă într-un val călător ce poartă pe umerii goi greutatea unui suflet pedepsit de visul unui trecător muritor.
Zilele au umplut de plăcere aşteptarea unui prizonier al naturii, sensul găsindu-l în locurile ascunse ale propriei fiinţe.

Va căuta... dar va găsi fericirea?

Fără a putea atinge dorita şi nemuritoarea stea, nu o va înlătura... îi va lumina calea.

Simplu

Drumul meu e şi al tau, doar că uneori ne oprim şi rătăcim, până ceea ce ne leagă va prinde viaţă. Avem de pierdut sau de câştigat?

Notă surdă

Când vântul îţi va reduce intensitatea, voi putea zbura pe aripile lui, pentru a sădi cel mai roditor vis de unde se va naşte o speranţă... o licărire văzută pe ascuns, pentru a nu-i opri evoluţia.

Masca

Întrebi doar pentru a avea intenţia unei persoane frumoase. Doreşti ca timpul să poată spune stop, dar nu poţi să gândeşti liber. Se întâmplă prea devreme şi totuşi doar pentru o secundă. Vei găsi preţul acestui timp nefericit, ce va răsări după ordinea falsei înţelegeri. Cum a putut Dumnezeu să ne creeze atât de urâţi... afacerile pot spune când doi oameni se plictisesc, sau se despart, dupa o zi clasica a rapidei decizei de a spune da. Alegerea îţi aparţine, pentru că ai devenit expert al gunoaielor venite împreună cu surprinderea de a le accepta.

Mă chemi, doar pentru a te face observat. Nimic nu opreşte pasul dulcei alinări, ce coboară lent... atât de lent ca trăirea să crească în intensitate. Ascultându-ţi paşii... cobori spre arestul unei perfecţiuni covârşitoare. Vrei să te întorci ratând o singură ocazie, descotorosindu-te de sentinţa unei vieţi viitoare...

Eşti praf de stele, înger, demon! dar... nu e de ajuns pentru a îndeplini exigenţele unei inimi, ce sfărâmă lanţurile unei iubiri desprinse din sonoritatea pură a emoţiei oglindite în cristalul contemplării sufletului tău... dansul gândului de dor nimiceşte neîndurător, nefiind vrednic să plângă cuprinderea părerilor de rău...

Reflectare...

M-am referit la cei de lângă mine în permanenţă, nu ştiam că oglinda mă priveşte dintr-un unghi trucat, pentru a mă duce în eroarea ironică a unei persoane care nu se recunoaşte. Am dorit să văd lumea, dar ea nu se raportează la mine... valoarea mea, nu e egală cu unitatea unei lumi negre, subpământene. Căzând de atâtea ori, mă voi ridica dând răgaz unei întâmplări viitoare să se manifeste în v i a ţ a mea...

Transformarea...

Suntem rumegaţi de propriile gânduri... încet ne vom preface în pulbere distrugându-se legăturile care ne preocupă şi ne persecută, mistuind toţi răufăcătorii supuşi aceluiaşi gând. În ciuda unei probabile erori, ne vom înălţa fără să ni se întunece vederea, având antrenamentul tuturor mijloacelor prin care se exprimă conţinutul unei opere de artă...

Speranţa...

În zborul ei voi fi şi eu... gândind la măreţia unui albastru şi primitor cer. Va dori să mă aibă cu ea, în amintirea unei clipe rămase... prizoniera secundei eterne. Parcurgând necontenit direcţii opuse, nu vom găsi drumul ce se va frânge sub paşii greoi. Voi părăsi traiectoria cu marginile însumate...

Sunt stăpânită de dorinţa lăuntrică, de a urca până în culmea unei stânci, ce-mi va oferi doar panorama unei vieţi viitoare. Nu vreau să implic nimic din gândul unei vieţi prezente, de frică să nu-mi însoţească şi viitorul...
Ne e frică de noi... ne e frică de aşteptarea necunoscutului, ştiind că ne priveşte şi noi nu-l putem vedea...

Lumina...

Labirint!! ...ghiceşte... de ce mă luminează privirea unei iubiri, contaminându-mă de fericire?
E timpul... mii de ani pentru a uita o persoană, ca ea să se facă văzută la lumina unei licăriri al sărutului dăruit în colţul unui zâmbet...
Nu mă pierde, încă sunt aici, dar nu pot înţelege schimbările culorilor nopţii...