După cum e imposibil ca viaţa şi moartea să se afle laolaltă într-un om, tot aşa e imposibil ca iubirea să stea laolaltă cu avuţiile. Căci iubirea distruge nu doar avuţiile, ci însăşi viaţa noastră trecătoare.
"A iubi” se opune radical lui “a avea”, “a avea” pierzându-şi practic sensul în relaţia de iubire.
Cine pierde averea câştigă iubirea, cine pierde iubirea însă pierde mântuirea. Merită amintită fraza înfiorătoare a lui Gabriel Marcel: “Când spun cuiva te iubesc, îi spun, de fapt, că nu va muri
niciodată.” Iubirea este începutul şi sfârşitul mântuirii, distrugerea avuţiilor şi a vieţii trecătoare.
Ea îţi ia totul pentru a-ţi dărui totul. Iubirea nu poate fi, în viziune creştină, decât absolută şi radicală.
Cel care se fereşte de toate plăcerile lumeşti e o cetate de nepătruns pentru demonul tristeţii căci tristeţea este lipsa unei plăceri, fie prezente, fie viitoare. Şi nu poate respinge un astfel de vrăjmaş dacă noi avem vreo înclinare pătimaşă pentru vreun lucru pământesc. Căci el aşază năvodul şi produce tristeţea exact în locul spre care vede că suntem atraşi cel mai mult.
"A iubi” se opune radical lui “a avea”, “a avea” pierzându-şi practic sensul în relaţia de iubire.
Cine pierde averea câştigă iubirea, cine pierde iubirea însă pierde mântuirea. Merită amintită fraza înfiorătoare a lui Gabriel Marcel: “Când spun cuiva te iubesc, îi spun, de fapt, că nu va muri
niciodată.” Iubirea este începutul şi sfârşitul mântuirii, distrugerea avuţiilor şi a vieţii trecătoare.
Ea îţi ia totul pentru a-ţi dărui totul. Iubirea nu poate fi, în viziune creştină, decât absolută şi radicală.
Cel care se fereşte de toate plăcerile lumeşti e o cetate de nepătruns pentru demonul tristeţii căci tristeţea este lipsa unei plăceri, fie prezente, fie viitoare. Şi nu poate respinge un astfel de vrăjmaş dacă noi avem vreo înclinare pătimaşă pentru vreun lucru pământesc. Căci el aşază năvodul şi produce tristeţea exact în locul spre care vede că suntem atraşi cel mai mult.
Evgarie Ponticul
