Te-am prins de un picior, să nu-mi spui că ţi-e dor
atât de strâns mă ţii, că toate tu le ştii
şi încă o plimbare, să-mi spui ce te doare.
trecutam prin zăvor, doar ştii că mi-e dor
plecam cu un vis, m-am întors învins
doar ştii că fară scop eşti ca un snop
atât de plăpând, galben şi flămând
uscat de soare şi de vânt, în câmp aşteptând.
aşa sunt şi cei, ce cred că-s voinicei
aşteaptă plângând , sperând, rumegând...
nu ştiu că un gând sunt chiar ei, numărând
zilele trec şi nu e drept
pentru un ceas ploile curg
soarele împleteşte tot ce-a mai ramas
să nu creadă turma că nu s-a ras
de pe pământ şi ultimul ceas.
ding, dong... ce se aude?
clopotul tras...