Lupta nu cedează când e lovită sub centură, ci ambalează dorința de a reuși.
Crucea se imprimă, rămâne doar ea legata de-o stea, e o speranță, ce poate mă va ridica din mocirla asta atât de grea. Îmi ia respirul, îmi leagă mâinile, mă ține să nu zbor, ce se întâmplă dacă nu cobor nici macar cu-n stol... ce știe și drumul și sensul, fără să-ntrebe.. ți-e dor... ??

S-a stins lumina sufletului meu
mintind, ai luat și ce era al meu!
am dat totul pe un vis,
tremur... mă simt ca un învins.

Un ceas, doar el
se mișcă mișunând oster

e pauza unui gând, fără să-ți răspund

...

știu de unde vii, ai să vrei să-nchini
iubirea printre spini.

luptă și nu plânge
că totul se frânge, când nu mai ai sânge!
ai iubit? 

Dans

Presor și acum gânduri după ultima întâlnire, cu a mea iubire

te simțeam aproape, erai ca o carte...

literele se leaga, lasă-le să meargă,
se scriu pentru prima oară... 


Dansul și muzica ne cheamă să ne unim pașii...

Sunetul unui pas

Nu mai pot plânge, cu lacrimi de sânge
Vrednic de milă, constrâns de destin
Pe cărări ciuruite, crezând că revin.

Plec cu cadența unei veșnice amintiri
Într-un concert interpretat fără acompaniament
Pas lângă pas în coloană, armonie în suflet...
Fragmente creionate, pentru a fi mai târziu căutate...